Mester Popular Prelucrarea lemnului - Impletituri Mosna

Marian Bors

Mester Popular Prelucrarea lemnului - Impletituri Mosna reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Marian Bors - Mester Popular Mosna.

Marian Borş face parte dintr-o categorie specială de meşteri populari, meşteri pentru care meşteşugul se apropie mult de suflet. Îl avantajează şi faptul că se află adesea în preajma Lui Dumnezeu, ocupaţia sa de bază, aceea de dascăl şi cântăreţ la biserica din satul natal, lărgindu-i orizontul spiritual şi oferindu-i cea mai puternică susţinere. Propria afirmaţie arată că meşterul de la Moşna este conştient de acest lucru: „Eu zic că Dumnezeu lucrează prin noi, iar noi nu facem decât să-i oferim mâinile şi răbdarea noastră, altfel nu ştiu cum am putea face aceste lucruri extraordinare”. Pe deasupra, are în preotul paroh un sfătuitor pertinent şi un om care-l încurajează spre păstrarea tradiţiei meşteşugăreşti. Un alt atu îl reprezintă permanentul contact cu bătrânii satului, bătrâni de la care a învăţat buna cuviinţă şi măsură, rânduiala şi respectul, principii ce l-au propulsat şi în rândul consilierilor locali. Nu în cele din urmă, prietenia cu un primar deosebit, Georgel Popa, primar care încearcă să sprijine cât poate mai mult dezvoltarea meşteşugurilor din localitate, anume această prietenie născătoare de idei şi fapte deosebite l-a adus de curând pe Marian Borş în rândul membrilor AMPM.

Lemnul brut, ales cu grijă, capătă contururi ferme în mâinile meşterului. Din păcate, înzestrarea cu scule potrivite este cu totul deficitară; lăudabil e că în aceste condiţii ceea ce scoate la lumină meşterul Borş e demn de admirat. Principalele categorii de obiecte în care s-a specializat sunt următoarele: în primul rând, troiţele monumentale, apoi icoanele praznicare, crucile pentru preoţi ş.a.

„Bucuria de a vedea că oamenii se folosesc de ceea ce fac eu” – iată una din cele mai curate mândrii ale lui Marian Borş. Ne bucurăm că o asemenea mândrie este împletită şi cu respectul pentru tradiţia autentică: „Cred că sculptura în lemn fără tradiţie nu ar putea fi şi fără a o respecta nu am putea-o face”; această afirmaţie este întărită de o alta de o rară frumuseţe şi cuprinzătoare de adevăr înalt: „Nu ştiu ce aş mai putea inventa pentru că avem atâtea de învăţat de la înaintaşii noştri”. Cinste părinţilor care au născut şi au crescut un astfel de om!