Mester Popular Prelucrarea lemnului - Impletituri Darabani

Maricel Apalaghiei

Mester Popular Prelucrarea lemnului - Impletituri Darabani reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Maricel Apalaghiei - Mester Popular Darabani.

Îndrăgostit de păsări, de înaltul cerului şi de frumuseţea tradiţiei autentice, Maricel Apalaghiei s-a născut acum aproape jumătate de veac într-un sat cu nume de pasăre (Hulub) din nordul Moldovei. Îşi aminteşte cu mare plăcere cum în copilărie moş Neculai Molocea, fratele mamei, l-a învăţat să se apropie de meşteşugul pe care-l practică cu atâta dăruire acum: „La cinci ani am început a paşte oile departe de sat, la iazul lui Ştefan. Aşa l-am cunoscut pe moş Neculai, care lucra ceva ce nu lucrau ceilalţi din sat; făcea căzi, butoaie, roţi de căruţă, uşi, geamuri, dar şi mic mobilier, pe care-l încrusta cu atâta precizie, încât nici astăzi cred că nu mai lucrează altul la fel. Era mândru de ceea ce făcea şi n-ar fi dat secretul meseriei în ruptul capului, dar după mai mulţi ani în care s-a tot împiedecat de mine prin atelier a vrut să mă pună la încercare. Mi-a dat o şipcă de tei, o daltă şi un creion şi mi-a zis s-o încrustez. După ce am terminat treaba, mi-a mai dat o şipcă pe care s-o crestez acasă, dar nu cumva să dau cu dalta în vreun cui că nu mi-o mai dă. Pentru că am terminat repede de crestat, am căutat un loc în mijlocul mesei, am desenat o rozetă şi la prima crestare am stricat dalta într-un cui fără cap. Cu toată ruşinea, m-am dus cu dalta să mi-o ascută, dar aşa cum mi-a zis, nu mi-a mai dat-o. Daltă ca a moşului Neculai nu am mai avut până la 20 de ani”.

A absolvit cursurile Facultăţii de Mecanică din Iaşi, însă relevant pentru profilul său actual e faptul că a urmat în 1983 şi cursurile Şcolii Populare de Artă din Iaşi, atunci făcând cunoştinţă cu preţiosul patrimoniu aflat la Muzeul Etnografic al Moldovei. Ultimii ani ai comunismului şi primii ai capitalismului l-au ţinut strâns legat de pământ, de abia de vreo 5 ani dedicându-se extrem de activ activităţii meşteşugăreşti. Este membru fondator al AMPM, fiind unul dintre meşterii care are mereu un cuvânt avizat de spus.

Motivele sau ansamblurile decorative pe care le închipuie în special pe cozile lingurilor sau pe troiţele miniaturale provin din zestrea arhaică a românilor, meşterul botoşănean excelând în combinaţii neaşteptat de surprinzătoare, echilibrate şi plăcute privirii. Păsările, legate organic de Dragobete, patronul dragostei la români, încep să-l definească pe meşterul de la Hulub, iar povestea pe care o spune adesea îi fac pe cei care-l întâlnesc să retrăiască momente de mult trecute în uitare.

Colindă ţara în lung şi în lat, adesea lângă soţia Sonia, cea care îi este nu numai sfătuitoare, ci şi un ajutor vrednic. Faptul că îşi dedică acum toată energia meşteşugului este un act de mare curaj, exemplul său putând fi urmat şi de alţii. Iar modul în care a decis să ia viaţa de la capăt, pornind o nouă gospodărie pe dealul Hulubului, deal pe care deja vede turişti occidentali, este, iarăşi, exemplar.