Mester Popular Icoane-Pictura Brasov

Corneliu Prişcu Sculean

Mester Popular Icoane-Pictura Brasov reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Corneliu Prişcu Sculean - Mester Popular Brasov.

Sunt originar, după mamă din Şcheii Braşovului, cartier al Braşovului cu importante valenţe istorice şi culturale pentru istoria Transilvaniei şi a întregii ţări. Şcheii Braşovului a reprezentat, în domeniul picturii pe sticlă, un puternic centru etnografic al Ţării Bârsei. În prezent, după o tradiţie de 300 de ani întreruptă în perioada comunistă, sunt singurul iconar din Şcheii Braşovului şi unul din cei mai tineri iconari ai Ţării Bârsei. 
Prima expoziţie la care am participat a fost în luna decembrie 2001. Din 2002 particip la târguri şi expoziţii în ţară şi în străinătate. 

Pictura pe sticlă - un meşteşug împământenit de ţăranii transilvăneni

Când vorbim despre meşteşugurile tradiţionale româneşti, de cele mai multe ori, originea lor o găsim undeva în negura istoriei, în punctul de plecare al omului spre civilizaţie. Pictura pe sticlă, chiar dacă prin tematică şi simbolistică ne duce cu gândul la civilizaţiile primordiale ce au trăit pe meleagurile ţării noastre, este un meşteşug nou, de import, apărut şi dezvoltat doar în Transilvania, începând cu secolul XVII.

ctul de naştere al iconăritului pe sticlă este considerat anul 1699, când o icoană pe lemn de la Mânăstirea Nicula a lăcrimat. Vestea marii minuni a ajuns până departe în apus, de unde pictori renumiţi şi anonimi au venit să vadă minunea şi bineînţeles, să reproducă icoana. Pentru că în apus, în secolele XVI - XVII pictura pe sticlă era la mare modă, pictorii de ocazie, au venit la Nicula cu acest material. Fiind mult mai simplu de pictat pe sticlă, lemnul a fost înlocuit repede de tăranii transilvăneni, luând naştere astfel un nou meşteşug împământenit în Transilvania. De ce spunem "împământenit": pentru că în apus nu prea se pictau icoane, ci diferite peisaje , motive florale şi diferite scene din lumea satului.

În Ţara Bârsei, pictura pe sticlă a apărut cam în aceeaşi perioadă, deşi cea mai veche icoană păstrată până în zilele noastre datează din sec XVIII, semnată de Ioniţă Zugravul din Braşov. De-a lungul celor 300 de ani de perfecţionare, în funcţie de tematică, stil de creaţie şi cromatică, au apărut mai multe zone distinct de creaţie, numite de Ion Muşlea "şcoli". Astfel, în Transilvania şi în teritoriile aflate sub stăpânirea imperiului, distingem 7 zone etnografice: Nicula-Gherla, Valea Sebeşului, Mărginimea Sibiului, Ţara Făgăraşului, Ţara Bârsei, Banat, Bucovina-Maramureş. Dintre aceste zone, Ţara Bârsei se detaşează net prin numărul mare de iconari, mărimea icoanelor şi cromatică specifică, icoanele de aici fiind lucrate pe două sau trei fonduri, aşezate în aşa fel încât, de la distanţă, îţi creea imaginea drapelului roşu, galben şi albastru.

Tematica abordată de iconarii transilvani se împarte în două registre: tematică generală, reprezentată de icoanele clasice cum ar fi Maica cu Pruncul, Iisus Învăţător, Prorocul Ilie, Naşterea, Răstignirea, principalii sfinţi din calendarul ortodox Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Constantin şi Elena, Sfântul Ioan; al doilea registru este definit de tematica locului, de tradiţiile şi obiceiurile fiecărei regiuni. Astfel, în Transilvania de Sud apar şi se propagă rapid în sec. XIX, două teme: Isus cu Viţa şi Maica Domnului Îndurerată, teme specifice Ţării Făgăraşului şi Ţării Bârsei.