Obiceiuri stravechi de Anul Nou

Anul Nou, la romani, se sarbatoreste in mai multe feluri, in functie de evenimentele care au loc, dar mai ales tinand cont de obiceiurile traditionale din fiecare zona. Astfel, in Sudul si Sud-Estul Romaniei, la cei care au bebelus, Anul Nou se sarbatoreste respectand un ritual stravechi, de pe vremea geto-dacilor: “Datul de grinda” al copilasului.

“Datul de grinda” se pastreaza din vremea geto-dacilor si se celebreaza de Anul Nou, la bebelusi, in primii trei ani de viata. La inceput, acest ritual s-a savarsit de catre preot, dar numarul de copii fiind mare, s-a dat dezlegare pentru oficierea acestui ritual de catre moasa copilului, nas sau chiar tatal.

Se spune ca liderul militar al geto-dacilor petrecea ore bune de consiliere religioasa si nu numai cu Marele Preot. Odata, i-ar fi spus lui Zamolxe: “ Sunt vremuri grele pentru popor si ne asteapta perioade si mai vitrege, razboaie si alte nevoi. Ma gandesc cu amaraciune la faptul ca se nasc din ce in ce mai putini baieti si acestia sunt cam piperniciti. Or, pentru a face fata navalirilor barbare, avem nevoie de barbati inalti si puternici. Ce sa facem?”

Zamolxe s-a rugat si Dumnezeu i-a spus sa faca acest ritual: “Pentru savarsirea ritualului este nevoie de o masa, un fier, o paine impletita, trei banuti. Cel care oficiaza slujba se spala pe maini, ia copilul de subtiori si il asaza cu piciorusele pe bucata de fier, dupa care il ridica pana sus, la grinda, apropiindu-l cu crestetul capului, spunand; fie ca acest prunc sa fie sanatos si sa creasca mare si puternic ca fierul. Aceasta se face de trei ori, dupa care il da pe copil parintilor. Acest ritual sa se faca in prima zi din an, la orele diminetii si sa se repete in primii trei ani de viata ai copilului”.

Acest obicei este din mosi-stramosi, la inceput s-a facut numai la baieti, dar dupa un anumit timp s-a extins si la fete. Interesant este ca se pastreaza pana in zilele noastre. Din pacate, sunt unele locuri unde aceasta traditie s-a pierdut. De fapt, istoricul Herodot avea sa descrie poporul dacilor ca fiind “cei mai viteji si mai drepti” dintre traci.

De la Zamolxe se pastreaza si se practica si astazi mai multe ritualuri. De altfel, intr-unul din dialogurile lui Socrate, acesta povesteste cum a invatat de la un preot al lui Zamolxe faptul ca mai intai trebuie purificat sufletul si apoi vindecat trupul. Aceasta idee geto-daca se va regasi in practica isihasmului de mai tarziu.

De exemplu, ritualul de stimulare a curajului ostasilor era sfintirea cu apa din Dunare, obicei care se oficiaza si in zilele noastre, la Boboteaza.