In zona Campulung Moldovenesc, costumul traditional este reprezentat atat de portul de sarbatoare, cat si de cel de munca, distinctia facandu-se prin ornamentatie si prin materialul folosit la realizarea unor piese. Portul autentic se deosebeste net de costumul uzual in care sunt introduse si piesele orasenesti(numite in zona “straie nemtesti”). Forma de coexistenta a costumului traditional si a celui uzual dobandeste in acest spatiu un nou sens, piesele de port autentic constituind un ansamblu rezervat doar zilelor de sarbatoare. Elementele de port popular atesta, prin corespondenta morfologica si de ornamentatie, elemente de ev mediu romanesc sau chiar din vremuri mai vechi. ”In conditiile Bucovinei, alaturi de alte mijloace de lupta, mentinerea portului popular romanesc a constituit un mijloc de pastrare a fiintei nationale. Cel mai cunoscut din acest punct de vedere a fost braul tricolor purtat in localitatile din Bucovina cu ocazia unor manifestari de amploare si care a capatat apoi in portul din zona o anumita raspandire”(Mihai Spanu, Gheorghe Bratiloveanu, “Zona etnografica Suceava”). Dupa realizarea statului unitar roman, afirmarea artei populare(devenita nationala)face ca si costumul traditional al zonei sa fie denumit “costum national”.
Un aspect deloc neglijabil il constituie “factorul de conditionare sociala prin care se face o anumita diferentiere a pieselor de costum, datorita unor materiale mai scumpe si mai rare folosite in costumul populatiei instarite”(Dumitru Rusan, Marcel Zahaniciuc, ”Zona etnografica Campulung Moldovenesc”). Astfel, introdu cerea margelelor din metal ori din sticla colorata, a paietelor, a firului metalic argintat sau aurit, a matasei a influentat evolutia unor componenete ale costumului, con-tribuind la propulsarea portului in primul plan al vietii cotidiene. La ora actuala, asistam la un veritabil regres, portul pierzand, in cea mai mare parte, vechile sale valori cosmologice, etnice ori sociale. Din fericire, in Campulung si in comunele si satele invecinate, se mai afla tineri iubitori de frumos, preocupati sa-si conserve portul, traditiile si obiceiurile si animatori culturali, ca Dorin Cocarta si Ioan Iacob din Fundu Moldovei, Ioan Rusu, primar al Sadovei, Teodor Giosan, preot paroh la Biserica din Capu’Satului, Campulung Moldovenesc.
Portul barbatesc din zona se caracterizeaza prin aceeasi simplitate si eleganta, componentele sale neavand bogatia ornamentala a costumului femeiesc.
Caciula sau ”cusma” se confectioneaza din blana de miel, de culoare neagra, partea dinauntru fiind tot din blana de miel, insa alba. Cusma se poarta diferit de la un sat la altul:cu varful intr-o parte, cu varful lasat pe spate sau cu varful infundat. Caciula de sarbatoare se confectioneaza din pielicele de astrahan, de culoare neagra sau brumarie, captusita in interior cu blana de ied sau de tap salbatic . Informatori in varsta amintesc si despre caciula impletita din lana, numita “comanac”. Vara se folosesc palariile de plus negru, albastru sau maro, cu boruri normale.
Camasa a fost confectionata mai intai din in, apoi din bumbac tesut in doua ite. Era lunga pana la genunchi, avea ciupag si maneca larga. In zona Campulungului Moldovenesc, este raspandita numai camasa lunga, cu poale continui, la care stanul este croit impreuna cu poalele, dintr-o singura bucata de panza. Fata si spatele sunt confectionate dintr-un singur lat de panza, iar de sub brat si pana la poale se adauga doi clini, ceea ce permite desfacerea in falduri sub curea. Umerii, pieptul si spatele pana la limita superioara a pavei sunt dublati printr-o placa in interior, de-o parte si alta a pieptului existand doua deschideri care formeaza “spatuiala”si care sunt doua buzunare. Ornamentele camasii le formeaza braiele amplasate pe poale si pe marginile manecilor. Acelasi motiv este reluat ca un chenar in jurul ciupagului si pe bata de la gat. Decorul geometric preia motive din decorul bonditei, realizandu-se unitatea costumului. Sub camasa se poarta fie o camasa scurta din panza de casa, cu manseta brodata, fie o camasa din comert.
Itarii sunt confectionati din lana alba, tesuta in patru ite, cu urzeala din bumbac. La Campulung si la Sadova, s-au purtat itarii largi, cu partea de jos rasfranta, for- mand o manseta, uneori de latimea unei palme. Iarna, barbatii purtau “cioareci”, pan- taloni stramtati spre glezna, dintr-o tesatura mai groasa de lana, avand textura sumanului, dar de culoare alba. In partea de jos, ciorecii erau ornamentati cu tacuri de lana neagra.
La brau, se foloseau curelele din piele tabacita, ornamentate si inchise cu catarame din arama sau alama. Acum, la portul de sarbatoare, se folosesc doar curelele cu- cusute cu margele, incheiate cu trei catarame. Piesele comune portului femeiesc si barbatesc sunt sumanul, cojocul si bondita. Sumanul este confectionat din” panura”, adica stofa groasa, tesuta in patru ite, cu urzeala din par si bateala din lana. Sumanul de sarbatoare are culoare neagra, cel de lucru putand fi si de lana laie. Sumanul se incheie cu “sarad”, care este folosit si la ornamentarea sumanului. O caracteristica a acestei piese vestimentare o reprezinta clinii largi si gulerul inalt.
Bondita, impodobita cu prim de astrahan sau dihor, cu motive sub forma de brauri de matase si de margele, evidentiate de fondul alb, completeaza ansamblul costumului popular, conferindu-i o deosebita eleganta. Este de mentionat ca, in vechime, atat bonditele, cat si cojoacele aveau un prim tesut din lana, apoi crosetat.