Mester Popular Ceramica-Olarit Voinesti

Dumitru Ifrim

Mester Popular Ceramica-Olarit Voinesti reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Dumitru Ifrim - Mester Popular Voinesti.

Între centrele producătoare de olărie din partea centrală a Moldovei se numără şi Schitul Stavnic din comuna Voineşti (Iaşi), localitatea de baştină a meşterului Dumitru V. Ifrim. Amplasată într-o regiune mai puţin prielnică practicării agriculturii, din cauza reliefului deluros şi a unui sol lutos cu slabe proprietăţi în ceea ce priveşte cultivarea plantelor, această aşezare a devenit în timp un important centru meşteşugăresc, în care olăritul s-a impus ca un reper al păstrării nealterate a tradiţiei. Practicarea acestui meşteşug în zonă îşi are rădăcinile încă de la începutul secolului al XIX-lea, când este menţionată existenţa unor familii de olari, a căror număr a crescut considerabil în secolul XX, ajungând la aproximativ 60 (după o listă întocmită în anul 1970). Aşa cum s-a întâmplat în majoritatea satelor de olari din Moldova, în ultimii ani numărul meşterilor care practică acest meşteşug s-a redus considerabil, acelaşi lucru producându-se şi aici. Din fericire, datorită transmiterii olăritului din generaţie în generaţie în cadrul familial, precum şi a realizării unei ceramici cu scop exclusiv utilitar, fără caracteristici artistice deosebite, un număr tot mai mare de tineri din această localitate, au început să practice olăritul, ajungând astăzi să spună, cu mândrie, că formează un sat de olari.

Centrul de olărit de la Schitul Stavnic s-a făcut remarcat prin producerea vaselor necesare pregătirii şi păstrării alimentelor şi a diferitelor categorii de veselă. Aici s-a lucrat atât ceramică neagră, până în preajma celui de-al doilea război mondial, cât şi olărie roşie smălţuită, aceasta lucrându-se şi în prezent. Ca formă amintim prezenţa vaselor de mare capacitate: chiupuri pentru borş, borcane, vase pentru depozitat cereale şi alimente pentru iarnă. Majoritatea sunt acoperite cu smalţ roşu, obţinut în amestec cu argilă, cu un ornament format din linii vălurite incizate, realizate cu colţul fichieşului sau cu „potlogul”. De asemenea, apar şi motive imprimate cu rotiţa. În trecut, vasele erau ornamentate prin pictare cu cornul, într-un decor vegetal, redat schematizat, pe vasul „angobat” în alb, de unde au căpătat denumirea de „albituri”; aspectul deosebit le conferă acestora din urmă un loc aparte în ceramica moldovenească. Acest decor era realizat în general de către femei, a căror îndemânare a dus la apariţia unor vase cu o notă aparte de frumuseţe. Alături de oalele de mare capacitate s-au mai produs şi lăptare cu pântecul bombat sau ovoidal, căni prevăzute în general cu cioc, ulcele şi ulcioare, uşor de recunoscut datorită sfericităţii pântecului, precum şi oale de sarmale, străchini sau talgere. Creaţia unor meşteri ca Nenerică Neamţu sau cei din familiile Bacinschi, Teşchere, Luchian a fost pe deplin recunoscută şi apreciată, un număr mare de obiecte aflându-se în patrimoniul Muzeului Etnografic al Moldovei din Iaşi.

Continuator al acestui străvechi meşteşug, Dumitru Ifrim este cel care prin prezenţa sa la multe din manifestările organizate în special de muzeele etnografice încearcă să reînnoade tradiţia participării la târgurile de profil. Astfel, vasele lucrate de el au o mare căutare în rândul publicului, fiind printre cele mai solicitate, asta şi datorită demonstraţiilor pe care le efectuează frecvent, cu ajutorul roţii, în faţa vizitatorilor. Din discuţiile pe care le-am avut, am remarcat, efortul deosebit pe care îl depune împreună cu ajutoarele sale şi numai dificultăţile generate de transportul vaselor ceramice l-au făcut de multe ori să nu poată fi prezent la o astfel de manifestare. În acest context, o mare parte din marfa pe care o produce preferă să o vândă direct de acasă unor intermediari dintr-un sat vecin – Slobozia; ţiganii de aici, cu ajutorul căruţelor, vând vasele sale în aproape toată Moldova. De altfel, ceramica de Schitul Stavnic a intrat în uzul comun al tuturor gospodăriilor din apropierea acestei localităţi, ea fiind apreciată pentru calităţile ei deosebite. Mai menţionăm şi faptul că principalele tipuri de vase pe care le realizează Dumitru Ifrim sunt cele din ceramică roşie smălţuită, cu un evident caracter utilitar: lăptare, oale de sarmale, chiupuri, străchini şi gavanoase pentru flori ş.a.