Mester Popular Ceramica-Olarit Iasi

Mihai Sturza

Mester Popular Ceramica-Olarit Iasi reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Mihai Sturza - Mester Popular Iasi.

Stresul din mediul urban lasă urme adânci în fiinţa noastră, care are nevoie din ce în ce mai mult să se deconecteze de la „realitatea de zi cu zi” şi să-şi găsească alinare. Este important să învăţăm din nou să ne folosim mâinile pentru a coace o pâine, pentru a bate un cui, pentru a tăia o bucată de lemn, pentru a crea ceva frumos.
Până nu de mult, olăritul era inaccesibil pentru un orăşean, datorită dificultăţii de a procura şi procesa lutul, datorită dificultăţii de a avea o roată într-un spaţiu restrâns, datorită imposibilităţii de a arde vasele etc. Lucrurile s-au schimbat şi, graţie tehnologiei de nouă generaţie, olăritul a devenit un hobby accesibil oricui, chiar dacă este necesară o investiţie iniţială. 
M-am născut la oraş [în Oradea] şi trebuie să recunosc că până acum câţiva ani schimbarea unei baterii de duş sau repararea unei clanţe stricate erau de neconceput (în ceea ce priveşte abilitatea, nu dorinţa), ce să mai zic de folosirea unei bormaşini sau de fixarea unui panou de rigips. Un atelier clasic de olărit îţi oferă nenumărate prilejuri de a fi creativ, de a construi, de a repara, de a inova. Sculele cu care lucrează un olar sunt, de obicei, făcute de el însuşi, în funcţie de nevoia pe care o are. Nu vă pot descrie satisfacţia pe care am trăit-o în momentul în care am folosit o rachetă veche de tenis şi o cheie de la o chitară stricată pentru a-mi face o unealtă necesară pentru a tăia lutul, unealtă care stă astăzi la loc de cinste în raftul din atelier, „la vedere”.
În ceea ce mă priveşte, îmi doresc nespus să dau viaţă unor lucruri frumoase, de calitate, durabile şi preţioase. Mi-ar place să fac porţelan din lut 100 % românesc, smalţuri din materiale accesibile, din roci măcinate, din sare, din cenuşă, din dolomit etc. Asta înseamnă, în primul rând, o ardere la temperaturi mai mari, în jur de 1300º. Înseamnă studiu intens şi dedicare, deoarece moştenirea noastră în acest domeniu (a arderii vaselor la temperaturi înalte) este aproape inexistentă.
Olăritul este pentru mine un mod de exprimare. Vasele făurite de mâinile mele reprezintă ceea ce sunt, ele poartă amprenta întregii mele fiinţe. O viaţă de om nu e suficientă pentru a pătrunde esenţa acestui meşteşug, a cărui secret nu stă atât în formulele de smalţ, tehnicile de decorare sau modalităţile de ardere, infinite de altfel, cât în starea de graţie pe care o poţi dobândi lucrând la fiecare vas în parte. Lutul, acest preţios şi umil material, este cel responsabil...
Olăritul, ca orice meşteşug, poate fi formă de artă, religie sau crez, însă întotdeauna presupune o călătorie, cu trasee cunoscute şi necunoscute în egală măsură. Traseele necunoscute, neasemuit de frumoase şi miraculoase, straşnic păzite şi tăinuite de către îngerii creaţiei, sunt inaccesibile olarului prea mândru. Ele sunt relevate de Creator, în momentele de profundă disperare, olarului căutător, modest şi umil, puternic şi demn, moral şi cast. O astfel de călătorie capătă sens, însemnătate şi greutate, iar parcurgerea unui asemenea traseu se aseamănă cu o plimbare în Grădina Paradisului, a cărei destinaţie este însăşi casa veşniciei. În această casă a veşniciei vreau să locuiesc, să-mi aştern corpul obosit pe patul conştiinţei eterne, să-mi potolesc foamea cu bucatele înţelepciunii, să-mi sting dorinţele în iazul iubirii necondiţionate.
Însă călătoria laudei de sine, a cărei destinaţie este asemuită cu acumularea unui fir de nisip de pe plaja infinitului, este scurtă, plină de plăceri, senzualitate, trofee neînsemnate şi beţie prostească. Este calea cea mai simplă. Aceasta nu este calea ta, prietene olar. Modelarea pământului este mult prea nobilă, mult prea însemnată, iar dacă după o viaţă în compania lutului nu ai reuşit să-i simţi parfumul şi să-i asculţi vorbele măiestre, să dansezi pe cântecul său şi să-i simţi prezenţa în oasele şi sângele tău, fii pregătit să o iei de la capăt, pentru că ţi-ai irosit viaţa în zadar urmând această cale. Forma văzută îţi asigură laudele şi aprecierea oamenilor, însă dobândirea formei interioare îţi asigură graţia divină, nevăzută şi neauzită de nimeni altcineva în afara ta, o comoară între comori, şi ce comoară...
Am scris aceste rânduri pentru a-i încuraja şi pe alţii, pentru a-i inspira şi a-i îndemna să pornim împreună în această aventură în domeniul olăritului, un meşteşug străvechi şi nobil. Să facem cinste strămoşilor noştri, care, acum 5000 de ani, făceau vase de lut ce impresionează şi astăzi prin sensibilitate şi simţ artistic.